Australorp

 Origine: Dezvoltată în Australia din găini Orpington pentru scopuri economice. Recunoscută în 1929 în SUA și în 1952 în Germania. 

Semnificație: Găina care crește repede și se maturizează timpuriu, are un randament ridicat la ouă (record 364 / an) și se pretează și la utilizarea acestora pentru carne.

Impresie generală: Este o găină vioaie, puternică de greutate medie cu un corp relativ lung, lat și cu penaj bine fixat pe corp.

Caracteristici de rasă ale cocosului: - Corp lat, destul de lung, purtat aproape pe orizontală. - Gât de lungime medie cu pene stufoase. - Spate destul de lung cu o lățime constantă de la gât până la mijloc, are o poziționare ușor lăsată după care prezintă o poziționare crescândă de la șa până la coadă. - Umeri lați, bine rotunjiți - Aripi bine alipite corpului purtate pe orizontală cu aripi late. - Șa lată, plină, rotunjită în lateral. - Coadă de lungime medie și lată, purtată bine la o înălțime medie, cu pene numeroase și semilunile laterale care acoperă aproape în totalitate penele de direcție, semilunile principale sunt late si bine curbate. - Piept lat, plin, înclinat în față. - Burtă plină, bine dezvoltată și cu mult puf. - Cap de mărime medie - Față roșie, de textură fină, fără penaj. - Creasta simplă de mărime medie, fixată în sus cu 4 până la 6 zimți, aceasta urmează linia cefei fără a fi ridicată. - Bărbița de mărime medie bine rotunjită. - Urechi de mărime medie, alungite de textură fină roșie. - Ochi maro închis, la varietatea albă acestea pot fi și maro roșiatic. - Cioc scurt, puternic, curbat, culoare - vezi la colorit. - Pulpe puternice, destul de lungi dar bine vizibile . - Picioare de lungime medie, fără pene, culoarea - vezi la culoare. - Degete drepte, bine depărtate. - Penaj pe cât se poate sunt pene late, bine fixate pe corp.

Caracteristicile de rasă ale găini: Se evidențiază în mod deosebit forma lată puțin alungită a găinii, linia spatelui este precum la cocos, piept plin și burtă bine dezvoltată, coada este purtată ferm la o înălțime medie și iese din șaua lată, ea este acoperită cu pene de direcție care sunt purtate deschis, dar nu despărțite foarte tare una de alta. Pulpele sunt bine vizibile, creasta este ridicată de mărime medie. 

 Defecte majore ale caracteristicilor de rasă: Cap îngust, piept plat, burta mult prea puțin dezvoltată, o ținută mult prea adâncă, mult prea înaltă sau scundă, spate mult prea scurt, coada îngustă și ascuțită, perinițe mult prea proeminente, cap grosolan, culoarea deschisă a ochilor, cu urechi albe, tălpi galbene, culoare închisă a feței.

Varietatea de culoare:Negru: Culoarea ciocului este neagră iar la cocoș se permite un cioc mai deschis la culoare, picioarele și degetele sunt negre iar partea inferioară a degetelor este de un gri funingine deschis

Alb: Un colorit ușor gălbui în penajul decorativ al cocoșului este permis, ciocul este albăstrui, alb, până la un gri de scrum deschis la culoare, picioarele sunt albastre, este permisă o nuanță alb albăstruie.

Albastru cu bordură: Cocoșul are un albastru de porumbel uniform, fiecare pană are un contur maro spre negru, penajul gâtului și șeii, spatelui și penele care acoperă aripile sunt negru albăstrui, coada este albastru închis. Cocosul pare per ansamblu ceva mai închis la culoare decât la găina. Găina are un albastru de porumbel uniform și curat, fiecare până are un contur de un negru maroniu, penajul gâtului pare ceva mai închis la culoare, culoarea ciocului este neagră, vârful deschis la culoare este permis la cocos. Picioarele și degetele sunt negre iar partea de deasupra a degetelor este un gri de scrum deschis la culoare. 

Greutate: Cocoș 3 - 3,5 kg Găină 2 - 2,5 kg Greutatea minima a oului pentru incubat 55g Culoarea coji oului - maro deschis Mărimea inelelor Cocoș 22 Găina 20 Toate păsările sunt hrănite în mod natural fără conservanți sau factori de creștere rapidă. Trăiesc în libertate fără a fi ținute în cuști în vederea creșterii producției de ouă sau scopuri comerciale. Păsările sunt atent îngrijite și observate în vederea păstrării unui mediu cat mai prielnic în vederea dezvoltării. Ouălele sunt adunate de 4-5 ori pe zi și sunt atent selecționate, curățate, depozitate și păstrate. Hrană – porumb, grâu, floarea soarelui, mazăre.

Creșterea puilor de Australorp  Îngrijirea puilor, în special în primele săptămâni de viață, joacă un rol esențial în dezvoltarea lor ulterioară. Pentru ca aceștia să fie sănătoși și să dea ouă multe, este important să fie hrăniți cu furaje de calitate, să fie adăpostiți în cele mai bune condiții (departe de frig și de umezeală), dar și să li se facă vaccin și tratamente pentru a fi protejați împotriva bolilor. 

Adăpostul În primele două săptămâni de viață, când puii sunt foarte fragili, condițiile din adăpostul în care sunt ținuți joacă un rol foarte important în dezvoltarea lor. Aceștia trebuie feriți de frig și de umezeală, așa că, de regulă, imediat ce ies din incubator, sunt puși într-un țarc sau într-o cutie, într-o încăpere caldă, care nu este folosită pentru altceva. Alege o cutie suficient de mare, astfel încât puiuții să nu stea înghesuiți. Opțional, poți pune și un așternut în adăpostul puilor, cele mai bune opțiuni fiind paiele sau talașul uscat din lemn. Evită să folosești hârtia sau textilele, pentru că rețin umezeala și creează un mediu propice dezvoltării bacteriilor. 

Căldura În perioada de creștere, puii de găină au nevoie de căldură și de o temperatură constantă, de minimum 30-32 de grade Celsius. Pentru ca acestora să nu le fie frig, le poți prinde chiar deasupra cutiei un bec cu infraroșu (sau două), în așa fel încât să emane căldura în direcția puilor. Însă ai grijă să poziționezi aceste becuri la o oarecare distanță, pentru ca puii să nu le poată atinge și să nu se ardă. De asemenea, ar fi util să ai un termometru amplasat în interiorul cutiei, la nivelul picioarelor puilor, ca să poți controla mai ușor temperatura. Fii atent și la modul în care stau puișorii: dacă sunt îngrămădiți unul în altul, este posibil ca acestora să le fie frig, pe când dacă stau răsfirați, este semn că temperatura este cea optimă. Pe măsură ce cresc, puii vor avea nevoie de mai puțină căldură: cu fiecare săptămână care trece, mai poți scădea câte 3 grade Celsius. După o lună, acestora le vor fi suficiente 20-21 de grade Celsius, așa că vor putea fi mutați în coteț. 

Lumina Un alt factor important în dezvoltarea puilor este și lumina (artificială sau naturală), mai ales că, în primele săptămâni de viață, aceștia au nevoie de lumină aproximativ 20 de ore pe zi. Pentru a le asigura toate condițiile, poți împărți cutia în care îi ții în două: într-o jumătate le vei monta becul care să le țină de cald, iar pe cealaltă jumătate o poți acoperi cu o bucată de material textil, astfel încât puișorii care vor să doarmă să se poată retrage acolo. În general, după cinci-șase săptămâni de la momentul în care au ieșit din ou, puii pot fi lăsați afară. Desigur, condiția este ca temperatura externă să fie una pozitivă și să nu plouă. Un punct de reper pe care ți-l poți lua este dispariția pufului: atunci când puilor le apar penele, aceștia sunt pregătiți să stea în curte. 

Hrănirea puilor de găină Pentru puii de până într-o săptămână, care sunt foarte sensibili, hrana adecvată este cea care constă în furaje gata preparate, sub formă de granule, și în concentrate care se pot amesteca apoi cu porumb sau grâu măcinat foarte fin; Pentru puii mai mari de o săptămână, poți crește cantitatea de furaje. După ce fac o lună și jumătate, poți introduce treptat în alimentația lor grăunțe și masă verde, pe care însă ar fi bine s-o toci dinainte; În ceea ce privește adăparea puilor, acestora nu trebuie să le lipsească apa proaspătă, la temperatura camerei, provenită din surse potabile, pe tot parcursul zilei, așa că ar fi indicat să le-o schimbi măcar de două-trei ori pe zi. Este posibil ca, la început, puii să nu știe să bea apă, motiv pentru care va trebui să îi înveți să facă acest lucru împingându-le cu delicatețe ciocul în recipientul cu lichid.